Poveștile din spatele numelor cartierelor din Sectorul 6. De unde vin ele

Poveștile din spatele numelor cartierelor din Sectorul 6. De unde vin ele

Pe 20 septembrie se împlinesc 563 de ani de la prima atestare documentată a orașului București, așa că vă aducem câteva povești despre Sectorul 6 și locurile sale.  

Unii dintre noi locuim aici, unii muncim aici, unii am mers la școală în vreun cartier din Sector sau pur și simplu am trecut prin ele cu treburi de zi cu zi. Cu toții am auzit macăr de cartierele Militari, Drumul Taberei sau Crângași și, poate, ne-am întrebat de unde vin aceste nume.

Fiecare zonă, fie că este doar a Sectorului sau a întregii Capitale, are o istorie, iar asta include felul în care și-a primit numele. Unele vin de la vechi așezăminte, clădiri, piețe sau chiar biserici. Iată povestea din spatele denumirilor cartierelor din Sectorul nostru.

Giulești

Cartierul Giulești a fost inclus în teritoriul Capitalei, complet, de abia din anii 1950. Până atunci, zona era una rurală, limitrofă orașului, care a purtat numele de Comuna Urbanã Marele Voievod Mihai, în perioada 1920-1940, și 16 Februarie, între 1945-1952, 16 Februarie. Însă după ce a devenit cartier bucureștean, ea a revenit și la o denumire mai veche, Giulești, care se pare că provine de la boierii Giulești, familie veche, cunoscută încă de la 1548, care aveau un domeniu aici.

Drumul Taberei

Numele cartierului Drumul Taberei vine de la Tudor Vladimirescu, una dintre personalitățile care și-au lăsat amprenta asupra întregului Sector. În timpul Revoluţiei de la 1821, el şi-a stabilit tabara de panduri aici. Din a doua jumătate a secolului 19, până la începutul secoului 20, în zona estică ar fi existat tabere ale armatei române, unde erau ținuți caii calaveriei, ai artileriei și unde se aflau depozite de nutreț și gospodării militare.

Ca și cartierul Giulești, până în anii 1950, Drumul Taberei era o zonă rurală, iar Bulevardul Drumul Taberei era o simplă străduță din pământ.

Militari

Despre cartierul Militari se spune că a primit acest nume pentru că aici au fost mai întâi zone de instrucție militară. Din anii 1870, aici a fost sediul Pirotehniei Armatei, întreprindere militară care a funcționat până în 1950, când a fost transformată în Uzina „9 Mai”, numită apoi „IUPS” - Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb”. Din acest motiv, în comună au fost construite locuințe pentru cadrele militare.

Militari a fost alipit Capitalei în anii 1950, iar de abia din anii 1960, autoritățile au început să construiască aici blocuri de locuințe, primele fiind date spre folosire în 1966.  

Ghencea

Românii au împrumutat diverse cuvinte din limba turcă, chiar și nume de cartiere. Este cazul cartierului Ghencea, care a luat denumirea după Ghenci-aga, șeful arnăuților din garda domnească, de pe vremea fanarioților. În cartier a existat și o biserică, Biserica Ghencei.

Și Ghencea este un cartier relativ nou, unde blocuri-gigant cu zece etaje au început să fie construite din anii 1950.

Regie

Orice student din București a auzit de Regie. Cartierul, alcătuit din cămine studențești, datează din 1848, iar numele lui este legat de scoțianul Effingham Grant, secretarul de atunci al Consulatului Marii Britanii.

El s-a căsătorit în anul 1850 cu Zoe Racoviță, nepoata boierului Dinicu Golescu, și a înființat în 1864 Manufactura de Tutun Belvedere, prima de acest gen din Principatele Române. După 15 ani, Grant a schimbat numele Manufacturii în Regia Monopolurilor Statului, iar de aici a primit cartierul denumirea. După construirea fabricii de țigarete, Grant a parcelat și a vândut loturi de teren angajaților pe care se se ridice locuințe de serviciu pentru aceștia.

Complexul studenţesc Regie, pentru care este cunoscut cartierul, a fost ridicat în perioada 1961-1964, iar de atunci, s-au construit numeroase blocuri în zonă.

Crângași

Cartierul Crângași a primit acest nume pentru că, istoria spune, aici ar fi existat o prelungire din Codrii Vlăsiei, denumită și crâng, iar oamenii care locuiau aici se numeau crângașii.

Cătunul Crângași a fost alipit Capitalei în anii 1920, iar de abia din anii 1960, au început să fie construite blocuri, pentru muncitorii din metalurgie. Blocurile massive din zonă au fost ridicate începând cu anii 1980.