Sectorul 6 s-a schimbat mult din 2021 încoace și e în continuă dezvoltare. Cunoscut multă vreme pentru așa-numitele „cartiere-dormitor”, cu foarte multe locuințe, sectorul nostru a început să înverzească, pe măsură ce primarul Ciprian Ciucu a venit cu un concept nou, de ORAȘ-PARC.
Astfel, am identificat hectare întregi de terenuri abandonate pe care le-am luat în administrare, am recuperat terenuri foste industriale, am demolat clădiri construite ilegal în urmă cu zeci de ani, iar toate aceste locuri au fost transformate în parcuri cu flori, gazon, copaci și mobilier urban modern.
Este curat, civilizat, liniștit, cu multe facilități pentru a petrece timp de calitate aproape de casă.
Ne mândrim cu cel mai lung parc liniar din Europa, care se amenajează pentru prima dată în cartierul Militari, cu o promenadă superbă pe Lacul Morii, unde se vede cel mai frumos apus din București, ne mândrim cu evenimente frumoase, de calitate, cu ecou la nivel național (West Side Christmas Market, West Side Flower Fest).
Avem, pe raza Sectorului 6, una dintre cele mai bune facultăți de inginerie din țară, avem multinaționale, o maternitate, iar în viitorul apropiat vom avea și primul spital generalist. Se construiesc de la zero creșe, grădinițe, corpuri de școală, altele se modernizează (detalii AICI).
Totul pentru a crește calitatea vieții și a ne simți bine acasă, în 6!
Situat în vestul Capitalei, cu o suprafață de 38 de kilometri pătrați (din totalul de 240 kmp ai Bucureștiului), cu o populație de 325.000 de locuitori, Sectorul 6 este al doilea ca mărime din Municipiul București (atât ca suprafață, cât și ca densitate).
Se învecinează la nord-est cu Sectorul 1 (de la Podul Cotroceni și Calea Plevnei spre Giulești); la sud-est cu Sectorul 5 (de la Palatul Cotroceni spre Dumul Sării și Bd. Ghencea); la vest cu județul Ilfov. Legătura Sectorului 6 cu celelalte sectoare ale Capitalei se face prin următoarele artere principale: Splaiul Indepedenţei, Calea Crângaşi, Bulevardul Timişoara şi Bulevardul Ghencea. De asemenea, Bulevardul Uverturii și Calea Crângași fac legătura cu comuna Chiajna, iar Bulevardul Iuliu Maniu se prelungeşte cu autostrada Bucureşti-Piteşti (E70).
Avem 5 cartiere: Drumul Taberei, Militari, Giulești, Crângași, Brâncuși.
Gara de Nord, principalul nod feroviar al țării, și Gara Basarab se află în vecinătatea Sectorului 6.
Sectorul 6 este împărțit în 30 de microzone și e condus de: un primar, doi viceprimari, un secretar și un administrator public.
Cetățenii sectorului locuiesc în mare parte la bloc, existând peste 2.500 de asociații de proprietari.
Sectorul 6 este străbătut de râul Dâmbovița, care în trecut se revărsa din matcă și provoca mari inundații. Însă reamenajarea cursului acestui râu în perioada comunistă (iulie 1985 - august 1986), prin ample lucrări hidrotehnice, a dus la captarea apei într-un lac de acumulare de peste 246 de hectare, denumit Lacul Morii.
Este cea mai mare oglindă de apă a municipiului București, un lac de trei ori mai mare decât Lacul Herăstrău. Pe suprafața nordică se află o insulă de aproape 3,5 hectare, cunoscută sub numele de „Insula Îngerilor”, legată de mal printr-un pod.
Lacul este înconjurat de diguri care au o lungime totală de 7 kilometri. Dintre aceștia, aproape 6 kilometri sunt în Sectorul 6, restul fiind în Chiajna.
Poarta de ieșire a Lacului Morii este Barajul Ciurel, prin stavilele acestuia fiind controlat debitul Dâmboviței. Debitul stăvilarului poate ajunge până la 120 m3/sec.
Lacul Morii are o adâncime maximă de 11 metri și un volum de circa 14,7 de milioane de metri cubi. Dintre aceștia, aproximativ 25.000 m3 se pot evapora în aer într-o zi călduroasă de vară.
Promenada Lacul Morii a fost inaugurată la 1 iunie 2022. Are o lungime de 2.155 de metri și o suprafață totală de 10.344 m3. Are pistă de alergare din tartan de cauciuc, pergole de lemn, bănci de mărimi diferite și sisteme de supraveghere video.
De aici se vede cel mai frumos apus din București!
AFI Mall, Plaza România, Metro, Cora, Carrefour, Bricodepot, Dedeman, Auchan și peste 1.280 de magazine mari sau mici și desfășoară activitatea în Sectorul 6.
De asemenea, avem 10 piețe: patru dintre ele sunt gestionate de către Administrația Comercială Sector 6 (Piața Apusului, Piața Orizont, Piața Valea Ialomiței și Piața Giulești II), iar șase gestionate de operatori privați, în asociere cu Administrația Comercială.
În Sectorul 6 avem un teatru, două cinematografe, două muzee și patru biblioteci publice, filiale ale Bibliotecii Metropolitane București.
5 creșe, 26 de grădinițe, 27 de școli gimnaziale și 14 colegii și licee de stat funcționează în prezent în Sectorul 6. Alte creșe, grădinițe și after-school-uri de stat se construiesc de la zero. Toate detaliile le găsiți pe site-ul Administrației Școlilor.
Universitatea Politehnica București, cea mai mare universitate tehnică din țară, având 15 facultăți, Academia Națională de Educație Fizică și Sport, Institutul Teologic Penticostal, Institutul Pasteur, plus zeci de școli și grădinițe private își au sediul tot în Sectorul 6.
Deocamdată, avem un singur mare spital localizat în Sectorul 6 – Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu” (Maternitatea Giulești) – care este administrat de Primăria Municipiului București.
Dar vom construi primul mare spital generalist al nostru. Toate detaliile AICI!
Mai administrăm, prin DGASPC Sector 6, Centrul Multifuncțional de Sănătate „Sfântul Nectarie”, care oferă servicii medicale de specialitate gratuite, cu plată sau parțial decontate. Centrul a fost deschis în decembrie 2017, iar de-a lungul timpului a beneficiat de multe investiții, s-a dezvoltat, s-a modernizat, are dotări de calitate și servicii ce concurează cu cele ale ale unei clinici private. Are 19 specialități: Medicină internă, Stomatologie, Chirurgie, Cardiologie, Ortopedie, Diabet/Nutriție/Boli metabolice, Endocrinologie, Pneumologie, Medicina Muncii, Gastroenterologie, Pediatrie, Ginecologie, Psihiatrie, Recuperare medicală, ORL, Oftalmologie, Dermatologie, Psihologie clinică și Neurochirurgie.
Suprafața de parcuri și spații verzi aflată în administrarea ADPDU Sector 6 este de 2.070.742 mp. Asta după ce, din 2021 și până în 2023, am avut o politică extrem de activă în a recupera spații verzi pe care le-am redat comunității. Vorbim despre hectare întregi de terenuri foste industriale, pe care le-am recuperat sau le recuperăm de la diverse ministere, de terenuri uitate și lăsate în paragină care au devenit mici oaze de verdeață.
Cele 11 parcuri din sector ocupă o suprafață totală de 389.258 mp. Care sunt acestea și unde sunt localizate găsiți AICI.
Alimentarea cu apă în București se realizează de către S.C. APA NOVA S.A. Această societate administrează pe raza Sectorului 6 o rețea de 378,880 de kilometri, dintre care rețeaua de canalizare măsoară o lungime de 187,143 km și cea de furnizare a apei potabile 191,737 km.
Alimentarea cu energie termică în Sectorul 6, ca de altfel în tot Bucureștiul, este realizată de către compania municipală Termoenergetica. La nivel de Capitală, furnizează energie termică pentru aproximativ 562.000 de apartamente, reprezentând peste 8.200 de blocuri şi 320 de imobile, precum şi pentru aproximativ 4.900 de instituţii, obiective sociale şi agenţi economici. În Sectorul 6, RADET dispune de o rețea de distribuție a energiei termice ce acoperă 134,343 kilometri din totalul de 216,052 kilometri ai rețelei stradale, adică un procent de 62,64%, și un număr de 233 de străzi, adică 41,83 % din numarul total al acestora (557). Sectorul 6 este împărțit din acest punct de vedere în 3 mari zone: Militari, unde se află 32 de puncte termice, Crângași unde sunt 29 de puncte termice și Drumul Taberei, unde sunt 37 de puncte termice.
Alimentarea cu energie electrică a Sectorului 6 este realizată de către ELECTRICA S.A., ce deține o rețea de distribuție a energiei electrice care acoperă 97 % din lungimea totală a străzilor Sectorului 6.
În ceea ce privește alimentarea cu gaze naturale, aceasta se face de către DISTRIGAZ SA., care deține o rețea de furnizare a gazelor naturale ce acopera 70% din lungimea străzilor, rețea la care sunt racordate toate locuințele colective din Sectorul 6.
Tradiția spune că Bucureștiul a fost întemeiat în vremea lui Bucur, despre care unii cred că a fost un cioban, alții boier sau haiduc.
Însă prima mențiune documentară certă a „cetății București” ca reședință domnească apare într-un hrisov emis la 20 septembrie 1459 de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești. În respectivul document, Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori. Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900.
În ultimele sute de ani, orașul nostru s-a dezvoltat continuu, s-a mărit, s-au ridicat biserici, hanuri, ateliere meșteșugărești, școli. A trecut și prin perioade negre, când a fost devastat de războaie, de revolte, de epidemii și dezastre naturale, dar s-a refăcut și a înflorit.
Acum ne bucurăm de confort, avem bulevarde asfaltate, mall-uri, aeroporturi și mașini de lux. Ni se pare firesc. Însă doar uitându-ne în urmă, la istoria străbunilor noștri, putem aprecia cu adevărat locul pe care îl numim „acasă”!
În epoca medievală, teritoriul actual al Sectorului 6 se afla în apropierea hotarelor Principatului Țării Românești și era în mare parte acoperit de păduri și de câmpii agricole. În acea vreme, așezările umane erau mai concentrate în centrul Bucureștiului, regiunea din vest fiind dominată de sate.
În aşezările de la marginea Bucureştiului au fost descoperite, după cum relata Nicolae Iorga, obiecte care dovedeau păstrarea obiceiurilor tradiţionale indigene. Astfel, la Ciurel s-au inventariat vestigii din ceramică, unelte si mori de mână, iar la Câmpul Boja Militari au fost descoperite 45 de complexe arheologice cu vestigii din epoca bronzului până în secolul XIII. La Crângaşi, s-a descoperit un bordei din veacurile VI-VII, de formă dreptunghiulară şi o săgeată din fier. La Ciurel, săpăturile au scos la iveală bordeie din secolurile VI-VIII, monede bizantine de bronz din secolul al XII-lea.
Prezenţa râului Dâmboviţa a stimulat încă din cele mai vechi timpuri dezvoltarea morăritului. Atestate documentar încă din 1630, morile de apă de pe Dâmboviţa au fost înlocuite în timp cu morile cu abur.
Incintele Fabricii de pâine, înfiinţate în anul 1877, la iniţiativa armatei, sub numele de „manutanţă”, care se afla lângă fosta cazarmă Sf. Gheorghe, de pe Calea Plevnei.
În 1868, pe Dealul Cotrocenilor, mai sus de mănăstire, este construită Pirotehnica pentru fabricarea prafului de puşcă şi a muniţiilor, pentru care erau angajaţi 200 de muncitori.
La capătul Podului de Pământ (Calea Plevnei), lângă uliţa Belvedere, pe fosta proprietate a colonelului Câmpineanu, preluată de clucerul Ioan Rosset, s-a construit fabrica de bere Erhard Luther, având lângă ea grădina Eliseul Luther. Fabrica a fost bombardată de americani în 24 aprilie 1944, fiind refăcută şi extinsă după anul 1948, când a căpătat denumirea de fabrica de bere Griviţa.
În 1864 se înfiinţează, după modelul francez, Primăria Capitalei, în locul vechiului sfat orăşănesc, conceput de Regulamentul Organic. Fostul preşedinte al sfatului se va numi acum primar. Tot în anul 1864, se adoptă şi noua stemă a Capitalei, având ca personaj central pe Sf. Dumitru, protectorul oraşului de pe malul Dâmboviţei. Vechile peceţi ale Bucureştiului au avut în variantele lor, imaginea Fecioarei cu pruncul (secolul XVI) sau Buna Vestire (sec. XVII-XVIII). Din secolul XIX, simbolurile heraldice se modifică, apărând elemente noi ca, acvila cruciată şi încoronată, având în gheare însemnele puterii, sceptrul şi sabia.
Din timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni şi anume din 1789, datează şi prima împărţire administrativă a Bucureştiului, care avea 5 plăşi, 80 de mahalale şi 6.006 de case. Pentru a fi mai bine difererenţiate, aceste plăşi sunt „boite” cu câte o culoare. Aceste „boieli” erau: Roşu pentru Plaşa Târgului (Dinăuntru), Albastru pentru Podul Mogoşoaiei, Galben pentru Târgul de Afară, Negru pentru Broşteni şi Verde pentru plaşa Gorganului. Actuala suprafaţă a Sectorului 6, era cuprinsă în plaşa Gorganului, având 12 mahalale şi 1.142 de case. Hotărnicia Bucureştiului nu cuprindea o suprafaţă prea mare, astfel că, după cum aprecia un călător străin din acea vreme, perimetrul oraşului se parcugea în 3 ore. Odată cu extinderea oraşului şi creşterea populaţiei, aceste culori au fost redistribuite, dar măsura cu „vopselile” a durat timp de 150 de ani, timp în care actualul Sector 6 corespundea ca formă administrativă cu Sectorul Verde al Capitalei.
De-a lungul anilor, Bucureștiul a fost împărțit în 4 sectoare (1927), în 3 sectoare (1944), în 8 raioane (1950), pentru ca din august 1979 să fie împărțit în cele 6 sectoare care există până în ziua de azi.
Din primele decenii ale secolului XX, Bucureştiul începe să capete o înfăţişare modernă, europeană, atât prin construirea unor edificii somptuoase, în stilul arhitecturii academice, cât şi în privinţa afirmării şcolii de arhitectură românească. Se introduce iluminatul electric al clădirilor şi străzilor, se începe pavajul cu piatră cubică, se perfectează canalizarea Dâmboviţei şi se asigură aprovizionarea oraşului cu apă potabilă.
Cartierul Drumul Taberei se află în partea de sud-vest a Municipiului Bucureşti. Se învecinează la nord cu Cartierul Militari şi la sud cu Şoseaua Alexandriei. Cartierul este delimitat la est şi nord de calea ferată care ajunge mai apoi până în Gara Progresul, la vest de străzile Valea Lungă, B-dul Timişoara şi Valea Oltului, iar la sud de străzile Prelungirea Ghencea, Braşov (până la Tricodava), 1 Mai (fostă Compozitorilor), Aleea Haiducului şi B-dul Drumul Taberei, până la intersecţia cu calea ferată la Răzoare.
Cartierul conține și zona Ghencea, delimitată la est de Drumul Sării şi Şoseaua Antiaeriana, la sud de străzile Nandru, Drumul Cooperativei şi Mateiu Caragiale, la vest de Şoseaua de Centură a Capitalei, iar la nord de Bd. 1 Mai (fost Compozitorilor) şi Drumul Taberei. Este o zonă relativ nouă, unde blocuri-gigant cu zece etaje au început să fie construite din anii 1950.
Drumul Taberei este un cartier vechi, dar aerisit, în care predomină blocurile de 4 etaje şi care beneficiază de o mulţime de spaţii verzi. Cel mai mare dintre acestea este parcul Drumul Taberei, cunoscut mai ales cu denumirea Moghioroş, care se întinde pe o suprafaţă de 30 de hectare. Acolo există şi un mic lac artificial, dar și Serele Drumul Taberei.
În cartier există 4 piețe, două mall-uri, două secţii de poliţie, 14 grădiniţe, 11 şcoli generale şi 6 licee. Pe aici trece magistrala 5 de metrou, linia de metrou ușor 41 și numeroase linii de tramvai, autobuze și troleibuze care fac legătura cu restul orașului.
Numele cartierului Drumul Taberei vine de la Tudor Vladimirescu, una dintre personalitățile care și-au lăsat amprenta asupra întregului Sector. În timpul Revoluţiei de la 1821, el şi-a stabilit tabara de panduri aici. Din a doua jumătate a secolului XIX, până la începutul secolului XX, în zona estică ar fi existat tabere ale armatei române, unde erau ținuți caii calaveriei, ai artileriei și unde se aflau depozite de nutreț și gospodării militare. Până în anii 1950, aici a fost o zonă rurală, iar Bulevardul Drumul Taberei era o simplă străduță din pământ.
la sfârşitul anilor ’50 a început construcţia giganţilor din beton, dinspre Cotroceni spre Domneşti. În 1983, când s-au finisat ultimele blocuri, se construiseră deja aproximativ 63.000 de apartamente.
Crângaşi este un cartier de aproximativ 75 ha, situat pe malul estic al Dâmboviţei şi inclus în sectorul şase din anul 1974. Limitele acestuia sunt Calea Crângaşi – în sud şi vest, străzile Mehadia şi George Vâlsan (fosta Flămânda) – în nord şi Calea Giuleşti – în est. Teritoriul este deservit de 20 de artere de circulaţie, a căror lungime însumează aproximativ 15 km. Sunt aici peste 250 de blocuri, majoritatea au fost construite din panouri prefabricate, o soluţie care a permis realizarea rapidă a acestora, întrucât multe familii aşteptau să se mute din locurile care acum se află sub luciul de apă al Lacului Morii.
Orice student din București a auzit de Regie. Zona face parte din cartierul Crângași și e alcătuită în mare parte din cămine studenţeşti. Este aşezată de o parte şi de alta a râului Dâmboviţa şi este delimitată la nord de Şoseaua Virtuţii, la vest de Calea Crângaşi, la sud de Bulevardul Iuliu Maniu, iar la est de Şoseaua Orhideelor, Calea Giuleşti şi Bulevardul Regiei.
Regia are o viaţă de noapte plină. Zona este înţesată de cluburi, baruri şi discoteci, sunt supermarketuri, săli de fitness, iar amatorii de plimbări au la dispoziţie Parcul Politehnicii, unde există şi un teren de tenis. În Regie există două staţii de metrou: Semănătoarea şi Grozăveşti. De asemenea, staţiile Eroilor şi Crângaşi sunt în apropiere.
Prin cartierul Crângași trece magistrala 2 de metrou, tramvaiul 41 și câteva linii de autobuze. Legătura cartierului cu cele mai importante zone ale oraşului este asigurată de Podul Grant. Acesta permite supratraversarea pachetului de linii de cale ferată care duc spre Gara de Nord şi, implicit, face legătura cu Calea Griviţei şi bd. Ion Mihalache.
În ceea ce priveşte educaţia, în Crângaşi se găsesc două licee, o şcoală generală şi o grădiniţă de stat.
Teritoriul pe care se află cartierul Crângaşi din capitală a fost locuit cu mult înainte de epoca primelor migraţii. În secolul al IV-lea, în această zonă au fost găsite monede din timpul lui Valentinian I (364-375 d.H.) şi un cuptor de ars oale. O hartă statistică întocmită în 1828-1832 şi dată la iveală în 1835 aminteşte despre un cătun neînsemnat – Crângaşi -, cu maximum cinci gospodării (crângaşi = oameni care locuiesc într-o pădurice). La începutul secolului al XX-lea, acest cătun reprezenta o mică zonă locuită, situată în apropierea râului Dâmboviţa, mai exact la graniţa dintre Bucureşti, şi comuna Marele Voievod.
După anul 1922, o parte din cătunul Crângaşi a fost inclus în teritoriul capitalei. Între anii 1940 şi 1960, terenul din această zonă, mai puţin afectat de inundaţiile periodice ale Dâmboviţei, a început să fie ocupat în etape succesive de locuinţele individuale ale unor familii sărace. Abia din 1960, pe loturile rămase libere, au fost ridicate primele blocuri. Astfel, au apărut imobilele de P+3E din zona străzii Ruseţu, iar ulterior – cele cu patru etaje de pe bd. Constructorilor. După anul 1970, în decurs de 10 ani, capitala a suferit două mari inundaţii în urma cărora Crângaşiul a fost una dintre cele mai afectate zone. Apele care au ajuns până aproape de fosta str. Căpitan Grozeanu au prejudiciat multe locuinţe, iar pe unele dintre ele le-au distrus complet. Problema revărsărilor periodice ale râului Dâmboviţa a fost soluţionată prin amenajarea, începând cu anul 1980, a lacului de acumulare cunoscut în prezent ca Lacul Morii.
Cartierul se află în partea de vest a Municipiului Bucureşti. Are la nord Comuna Chiajna şi cartierul Crângaşi, la est cartierul Cotroceni, la sud cartierul Drumul Taberei, iar la vest Şoseaua de Centură. Prin intermediul bulevardului Iuliu Maniu, cartierul face legătura între Bucureşti şi drumul european E70, autostrada A1 Bucureşti-Piteşti.
Cartierul Militari nu a stat prea bine la spații verzi. Nu a avut parc. Până în 2023, când a fost dată în folosință faza întâi a Parcului Liniei, cel mai lung parc liniar din Europa și primul parc al cartierului Militari. Amenajările au început în primăvara anului 2022, lucrările sunt împărțite în trei faze și vor dura până în 2024. Toate detaliile AICI!
În cartier există două pieţe, o secţie de poliţie şi un birou de constatări accidente uşoare, 8 grădiniţe, 9 şcoli generale, două licee, două grupuri şcolare şi Universitatea Politehnică. De asemenea, în cartierul Militari este amplasat şi complexul studenţesc Leu și are avantajul de a beneficia de foarte multe centre comerciale. Este traversat de linia tramvaiului 41, are 4 stații de metrou și numeroase linii STB.
Despre cartierul Militari se spune că a primit acest nume pentru că aici au fost mai întâi zone de instrucție militară. Din anii 1870, aici a fost sediul Pirotehniei Armatei, întreprindere militară care a funcționat până în 1950, când a fost transformată în Uzina „9 Mai”, numită apoi „IUPS” - Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb”. Din acest motiv, în comună au fost construite locuințe pentru cadrele militare.
Militari a fost alipit Capitalei în anii 1950, iar de abia din anii 1960, autoritățile au început să construiască aici blocuri de locuințe, primele fiind date spre folosire în 1966.
Cartierul Giuleşti este situat în zona de nord-vest a Capitalei. Este delimitat în partea de est de bd. Constructorilor, în nord – de Calea Giuleşti şi strada Butuceni, în nord-est – de liniile de cale feratã Triajul 16 Februarie, în nord-vest – de calea feratã dinspre Roşiorii de Vede, iar în sud şi sud-vest – de râul Dâmboviţa şi Lacul Morii.
Cartierul Giuleşti este deci situat pe teritoriul administrativ a douã sectoare: 6 şi 1. Acest teritoriu, destul de mare, cuprinde douã zone care au un caracter destul de bine definit, nemodificat în ultimii 60 de ani. Prima zona, cunoscutã ca Giuleşti-Sârbi are şi în prezent un profund caracter rural, aici aflându-se localitatea din care a început dezvoltarea urbanisticã. Continuându-ne traseul pe Calea Giuleşti şi trecând de Institul Pasteur, ajungem în cea de-a doua zonã a cartierului, rezultatã din împãrţirea unei bucãţi din moşia Ţigănia.
În acest cartier se află Maternitatea Giulești (sau Spitalul Clinic Prof. Dr. Panait Sîrbu), Institutul Pasteur, sunt două școli gimnaziale și o grădiniță, tot felul de magazine, dar și multe centre industriale și depozite.
Cartierul Giulești a fost inclus în teritoriul Capitalei, complet, de abia din anii 1950. Până atunci, zona era una rurală, limitrofă orașului, care a purtat numele de Comuna Urbanã Marele Voievod Mihai, în perioada 1920-1940, și 16 Februarie, între 1945-1952. Însă după ce a devenit cartier bucureștean, ea a revenit și la o denumire mai veche, Giulești, care se pare că provine de la boierii Giulești, familie veche, cunoscută încă de la 1548, care aveau un domeniu aici.
În „Istoria Bucureştilor”, Constantin Giurescu aminteşte cã moşia Giuleşti ar fi aparţinut, la un moment dat, unui anume Giulea. Însã nu este precizat foarte clar dacã denumirea zonei derivã de la numele acestui latifundiar sau dacã este doar o coincidenţã.
În unele documente de la sfârşitul secolului al XIX-lea, acest teritoriu era numit Giuleşti-Sârbi, poate pentru a-l diferenţia de noul cartier Giuleşti, dezvoltat pe moşia Ţigãnia, parcelatã pentru construirea de locuinţe. Împãrţirea moşiei a fãcut parte din planurile de sistematizare a Bucureştiului, vizând expansiunea spre localitãţile limitrofe.
Cartierul Constantin Brâncuşi se află în partea de vest a Municipiului Bucureşti, vecin cu Militari și Drumul Taberei. Este mărginit în partea de nord de Bd. Timişoara, la est de Str. Valea Oltului, la sud de Str. Valea Doftanei, iar la vest de Şoseaua de Centură a Capitalei.
A apărut odată cu ridicarea locuințelor ANL, primele 22 de blocuri fiind date în folosință la sfârșitul anului 2005.
Cartierul este structurat pe trei zone:
Zona A – blocuri pentru tineri
Zona B – cea de vile prin programul de credit ipotecar
Zona C – cuprinde locuințe pentru tineri și locuințe ANL prin programul de credit ipotecar.
În prezent, Cartierul Brâncuși are o suprafață totală de 115.000 mp, incluzând 30 de locuințe cu chirie pentru tineri, însumând 1.680 de apartamente, 360 de unități locative pe credit ipotecar și o zonă cu vile. În incinta cartierului (pe str. Valea Oltului, nr. 141), Primăria Sectorului 6 ridică de la zero o grădiniță pentru a deservi tânăra comunitate de aici. Detalii găsiți pe site-ul Administrației Școlilor.